Plumb cantand kaiser chiefs pierdere în greutate
Conținutul
Tomas 3 4 fotografie realizatã de Nestor Heck, Iaºi 5 6 fotografie fãcutã pentru tabloul Junimii 7 8 Coperta 1: Vasile Gorduz, Statua lui Eminescu, varianta în ghips.
Zoe Dumitrescu BUªULENGA EMINESCU. Viaþa
Coperta 4: Ripidã, argint aurit,Plumb cantand kaiser chiefs pierdere în greutate Mãnãstirii Putna. Fundaþia Credinþã ºi Creaþie. Naraþia biografului, ca ºi ficþiunea, are a se feri de îngroºãrile forþînd prematur materia, precipitînd-o spre vreo încheiere arbitrarã. Sublimã pînã la paradigmatic o viaþã poate fi ºi atunci cînd se refuzã stilizãrilor ce induc în existenþã un model de ilegitimã stabilitate.
Aceea din ultima perioadã a lui Eminescu, sustrasã daimon-ului sãu cotropitor ºi setei lui de absolut, «este neeminescianã, fiindcã e un sfîrºit ºi o înfrîngere» socotea Zoe Dumitrescu-Buºulenga, în paginile care înnoadã verigile unui destin nepereche ºi îi enunþã, în pragurile biografiei sale, coordonatele întîlnirii intensive cu un spaþiu ºi un timp determinat. Dar la temperaturile de înaltã fuziune care vor mistui faustian alchimia de elanuri a poetului, ce loc rãmîne, oare, pentru conjuncþii circumstanþiale, pentru aproximãrile trebuitoare vitalitãþii?
Mai mult decît o manierã de a-l insinua pe marele creator în veacul sãu, îi revine biografului sã identifice, prospectiv, energiile definind o posteritate moralã. O anume propensiune cãtre ritmurile care menþin deschisã aventura cunoaºterii, dîndu-i puterea sã strãbatã arii uluitoare, se verificã ºi în travaliul fervent pe care Zoe Dumitrescu- Buºulenga îl închinã biografiei eminesciene.
Nicio paradã metodologicã, bogãþiile explicative nu sînt lãsate sã se exhibe fãrã de reþinere, e o chestiune de gust dar ºi de fertilã umilinþã, la adresa geniului invocat în aceste pagini. Cãci peste schemele atitudinilor culturale ºi apartenenþa la curente romantica, exaltarea titanismului sau rebeliunea demoniacã, peste tot acest aparat de concepte, veghiazã un scrupul concret, capabil sã dea cheag organic disparatului, sã prefacã livrescul în coerentã actualitate.
O împrejurare semnificativã, prilej de entuziasm ºi «împreunã amintire» cum se rostea atunci Xenopol, Serbarea de la Putna, dincãreia Eminescu i-a fost imbold ºi limpede conºtiinþã, mãrturiseºte racordul pregnant ispitind la acel moment obºtea româneascã, între agitaþia evenimentului, în imediat, ºi orizonturile de înþeles ale marii durate.
Dacã pe tînãrul organizator cu suflet radios aveau sã-l mîhneascã amarnic invidiile ºi inechitatea crasã, vãditã cu ocazia Congresului studenþilor români de pretutindeni, reuniþi acolo, la Putna, elanul sãu vizionar gãsise totuºi un reazem robust în desfãºurarea de viaþã naþionalã pulsînd irepresibil sub semnul Voievodului prãznuit peste veacuri.
Uploaded by
Pe urna de argint cu pãmînt din toate provinciile noastre, depusã la mormîntul lui ªtefan, lîngã omagiile, istoric verificate, aduse Eroului, numit pe drept cuvînt «Scutul creºtinãtãþii», se putea citi ºi aceastã inscripþie, care-l aºeza într-o duratã continuã: «Apãrãtorului existenþei române». Mai mult decît o imposibilã permanenþã a insului, ceea ce ni se nãzare într-o atare fulguraþie este, candid biruitoare, imanenþa istoriei.
A fi provocat, în mersul blajin al naraþiei, asemenea eruptive descãrcãri de sens, cum face Zoe Dumitrescu-Buºulenga atunci cînd subliniazã expres reflexiunea lui Slavici, înseamnã a avea acces la o cursivitate superioarã.
Astfel mînuitã, permeabilã la idee, epica nu se împotmoleºte în opace împãstãri, indiferente la zvîcnetul salubru propriu vitalitãþii intelectuale de care trepida junele Eminescu.
- Prin combinarea lor însă aşa cum se întâmplă acum se înmulţesc bolile, se
- coursera-ddp-shiny/ro_fara-foc.ro at master · spujadas/coursera-ddp-shiny · GitHub
- Cum de a arde burta gras abs abs
- Rudolf Nureyev - Rudolf Nureyev - fara-foc.ro
- A fost crescut ca singurul fiu cu trei surori mai mari într-o familie musulmană tătără.
- Pierdere maximă de greutate sănătoasă în 3 luni
Ca într-o ferice rotire, a unei totalitãþi care ni se reveleazã întreagã, înainte de eroziuni traumatizante, mirabila entelehie numindu-se Eminescu apare plumb cantand kaiser chiefs pierdere în greutate tainic eficientã, comandã ritmuri interioare în reflexele admiraþiei noastre.
Pe nesimþite, fãrã efort ºi grimasã, biografia vireazã în ceea ce romanticii apreciau suprem, drept «criticã a frumuseþilor».
- Kenji coborî de pe motocicletă şi se duse să zgâlţâie lacătul grilajului.
- Zoe Dumitrescu BUªULENGA EMINESCU. Viaþa - PDF Free Download
- Nici o pierdere în greutate după tuck tummy
- argint photos on Flickr | Flickr
- В этом я уверен, -- ответил Олвин, ответил достаточно храбро, хотя Хедрон и уловил в голосе юноши некоторые колебания.
- Pierderea în greutate dar pierderea inch
Viena, din anii maximei expansiuni cognitive pe care a asumat-o Eminescu, fu pentru el ca o vîltoare ce-l arunca într-o adevãratã frenezie a multiplicitãþii de interese spirituale, dar ºi a unor varii impulsuri contemporane, rãspunzînd rosturilor autohtone.
Ca ºi cum s-ar fi aplecat periculos pe orizontala unei euforice suficienþe, capitala Habsburgilor nu-ºi menaja însã îndestul resorturi de viitor, altele decît iluziile triumfaliste. Asemenea Parisului de sub al doilea Imperiu, legãnat de insolente diversiuni, de voioºie tropãind fãrã noimã, prin operetele lui Offenbach, nu i-ar fi fost improprie nici Vienei reputaþia mai degrabã uºuratecã, de a «carnavaliza istoria».
O singurã datã mi l-am închipuit cedînd confruntãrii cu asemenea recuzitã spectacularã, prins într-însa ca într-un exod mai presus de vrere. Eram la Viena, mi se povestea, din cronica cruntã a ultimelor luni de rãzboi, atacul aerian care a distrus clãdirea Operei, condusã în acei ani de Karl Böhm, ilustrul, tandrul mozartian. Oraºul, tot, tremura de emoþia catastrofei, nenumãraþi fideli soseau la locul crimei, spre a fi de folos. Din rugul acuzator al edificiului, oameni de bine, în lanþ neîntrerupt, încercau sã mîntuie faimosul tezaur costumier din care se împãrtãºiserã atîtea izbînzi ale repertoriului.
Trecute din mînã în mînã, luminate de flãcãrile fãrã milã, de data aceasta invenþiile garderobei universale, oricît de exotice, de fastuos alienante, deveniserã de o proximitate pateticã.
Nu ºtiu de ce, pe compatriotul nostru genial, care vibrase la Fidelio ºi, poate, la Tannhäuser, îl vedeam acolo, mi se pãrea cã s-ar fi aflat din nou, peste decenii, într-un atare epicentru al emoþiilor sublime: sub pala de foc a dezastrelor, arhanghel strãlucind de o halucinatã participare. Un Senat întreg, al Universitãþii vindobonense, înveºmîntat în hermina festivã, îl acompania pe Rectorul care oficia decernarea Premiilor Herder.
Cadrul se înfãþiºa majestuos Aula Academiei Austriece de ºtiinþe, ediþia, dinvenea sã marcheze, jubiliar, cu Preºedinþi de Republicã ºi alte personaje sus-puse, 25 de ani de cînd luase fiinþã aceastã invidiatã distincþie europeanã. Rememorare solemnã, aºa dar, cãreia doamna Zoe Dumitrescu Buºulenga, recipiendarã din partea României, îi aducea un prestigiu legitim, acordat, prin opera ei de comparatistã, cu vocaþia moºtenirii herderiene.
Promovînd curajos imperativul plumb cantand kaiser chiefs pierdere în greutate de identitate Sei was du bist! Viaþa, invocatã în mãnunchiul acestui generos continuum de opþiuni fundamentale, germineazã neîncetat de trimiteri ce-i amplificã dobînda ºi rostul, atunci cînd în cazul cãrþii despre Eminescu a devenit materie de biografism sagace.
Mînuit de Zoe Dumitrescu-Buºulenga, insertul cultural opereazã în firescul naraþiei, fãrã protocol de preparative cãznite sau opriri care sã-l vesteascã fastidios.
A fost crescut ca singurul fiu cu trei surori mai mari într-o familie musulmană tătără. Suntem musulmani. Tatăl s-a născut într-un mic sat lângă Ufa, capitala Republicii Bashkiria. Astfel, pe ambele rudele noastre sunt tătari și bashkiri. Nu pot defini exact ce înseamnă pentru mine să fiu tătar și nu rus, dar simt această diferență în mine.
Rãsare din partitura însãºi a existenþei, aºa cum o aºterne soarta, învãluie amãnuntele biografiei în arcuiri de amplã sorginte. Ipostaze indubitabil trãite capãtã astfel o evidenþã ce rãsfrînge cerul ideilor, prompt ºi vast textul le implicã în scurt-circuitul vreunei analogii capitale sufletul dezabuzat al lui Eminescu, bunãoarã, «pierduse natura, ca poetul sentimental din tipologia schillerianã».
Altcum acþionînd, într-un imens elan cosmic, într-un tremur ameþitor, de infinitã prietenie, natura întreagã ne-ar purta pe unda ei uriaºã, peste antinomii ºi rãsuciri, dincolo de opoziþia între Eros ºi Thanatos. Invadator, delirul stelelor ºi al izvoarelor albastre, al codrului adînc ºi al dragostei fãrã de margine, revarsã, într-o analizã la Scrisoarea a IV-a, absolutul de fericire ºi perdiþie din Moartea Isoldei.
VACCINURILE: PREVENȚIE SAU BOALA de Dr. Christa Todea‑Gross
Strîns sugeratã, parcã la cotitura unei fraze, referinþa wagnerianã nu vrea sã se impunã ostentativ ºi nu tulburã fiorul de frumuseþe singularã a fragmentului eminescian. Însã ochiul nostru interior se simte dãruit cu o nouã strãluminare, parcã s-ar dilata armonic sentinþa, de Glossã conceptualã, formulatã de Eminescu: «Pretutindeni fericire de-i viaþã, de e moarte». Bine înþeles, discursul cultural ce poate însoþi, contiguu, repeziºurile marii poezii nu-i reductibil la conjecturi de ordin sourcier.
Profunzimea spre care þinteºte cuprinderea sa nu favorizeazã efecte falacioase ori delimitãri prea lesne lizibile. O densã metaforã eminescianã ca aceasta rãspunde, cred, în chip culminant, complexitãþii misterioase de care nu se teme exegeta: Femeia, «umbrã adîncã a vieþii mele întregi».
Cãci, pentru a spune ireversibilul iubirii moarte, ideaþia Scrisorii a V-a fãcea apel la un decupaj fabulos, luînd în stãpînire rembrandtian întinderile sufletului.
Nu-i de mirare cã pragurile de gînd, de la care pornesc, nebãnuite, drumurile oniricului, Eminescu le încercase în lumea sonetelor shakespeariene, al XXVII-lea, de pildã, de el tradus între ºi Vrednica ei apetenþã cãtre semnale astfel grele de miez, a apropiat-o pe doamna Zoe, profesionist ºi timpuriu, de conivenþele dintre poetul nostru ºi «divinul Brit».
Oglindã autenticã a unei universalitãþi în act, rîvnitã ca o posesiune fermã, nu doar ca un prilej de refulare ºi virtual, comuniunea dintre Eminescu ºi marii poeþi ai tradiþiei mondiale susþine necontenit interesul unui asemenea traiect biografic. Pe acest itinerar, n-ai cum despãrþi cartea de totdeauna ºi viaþa de aici, contingentã.
Cînd, în cursul unei lecturi, un scurt elan al inimii îl precipitã pe Eminescu spre Mite Kremnitz, pe care o sãrutã, uitarea de sine îºi asigurã îndatã trecerea în registru lucid.
Biografia relateazã pertinent situaþia, «Eminescu, foarte emoþionat, ar fi cãutat într-un volum din Dante, aflat la îndemînã, ºi ar fi citit partenerei sale uimite scena sãrutului dintre frumoasa Francesca da Rimini ºi Paolo Malatesta, din celebrul Cînt V».
Mai mult decît efectul unei distanþãri, brechtianã avant la lettre, care sã-l oblige pe actorul aventurii sentimentale sã-ºi cenzureze spontaneitatea, în ceea ce îi deºteaptã ecoul dantesc vãd nu o dezicere, ci mai degrabã o paradoxalã împlinire.
Anodinul unor comune impulsuri intrã în fatalitatea culturii, întîmplãtorul se mîntuie la aceastã atingere. Cum aº uita, sub o atare incidenþã, impactul excepþional al unei iniþiative de abrupt accent, datoratã postului Chanel Four, cea mai bunã televiziune culturalã din Europa? Neabãtut, o impunea îndrãzneala propunerii, însã unitã cu o forþã superbã de a dispreþui facilitatea. Parcã voind sã scuture toate convenþiile opuse adevãrului iubirii, recitarea episodului dantesc idila, tocmai, ce-ºi înalþã fãgãduinþa fatalã din pagini de carte gãsea la realizatorii britanici o condiþie insolitã, purtãtorii vocilor care se înlãnþuiau grav în auzul nostru nu erau protejaþi de niciun acoperãmînt, nuditatea lor înainta fãrã complexe în calea destinului, pierde greutatea splendidă ceruri de alb-negru absorbindu-i frãmîntat ºi nobil.
Nicio clipã atenþia nu scãpãta înspre trivial, nicio complezenþã regretabilã nu întina impresia aceasta, de plenitudine veridicã ºi totuºi austerã: aºa cum vitalitatea marii poezii ºtie sã-ºi apere sfinþenia inerentã.
Huligani, cu ºtaif sau fãrã, s-au luat la întrecere, în anii din urmã, sã împroaºte nesãbuit memoria lui Eminescu.
Welcome to Scribd!
A vesteji acest prurit de invidie lamentabilã, a sparge abcesul de neobrãzare ºi cinism care ameninþã sã spurce apele vii ale sufletului românesc, ºi întruparea lor pilduitoare, sînt urgenþe cum pot pierde grăsimea pură a corpului unei vaste comunitãþi, nu firave deziderate ale unui pîlc de specialiºti fanatici. Imperative de atare importanþã nu îngãduie permisivitãþi îndoielnice, ele cer un efort actual, aplicat ºi destoinic.
A face sã rãsune în conºtiinþã, fãrã tremurul vreunei ezitãri, ca o permanenþã definitorie, un astfel de mesaj fundamental, întreprinderea nu descurajeazã veghia iubitorilor de adevãr ºi frumuseþe.
La confluenþa acestor aspiraþii, reeditarea lucrãrilor de evocare ºi exegezã consacrate lui Eminescu de cãtre Zoe Dumitrescu-Buºulenga o integralã de 5 volume, cu adaosurile inedite ºi punerea la zi pe care le comportã ele, ni se pare cã realizeazã un omagiu pe deplin îndreptãþit. Sorocul, nicicum indiferent de ani de cînd s-a stins poetul meritã un asemenea popas al reculegerii admirative. Zoe Dumitrescu-Buºulenga Maica Benedicta ºi-a asumat rãspunderea, dusã la capãt cu devoþiune, la Putna, Iaºi ºi la Bucureºti, sub îndrumarea de aleasã acribie ºi sub controlul ºtiinþific al profesorului Dumitru Irimia.
VACCINURILE: PREVENȚIE SAU BOALA de Dr. Christa Todea‑Gross
S-ar putea afirma, nicio întîlnire spiritualã decisivã nu avusese loc, pentru Zoe Dumitrecu-Buºulenga, fãrã prezenþa, mãcar în filigran, a referinþei eminesciene, fãrã a se încredinþa geniului tutelar al creativitãþii noastre. Urmãrit în zbaterile dureroase ºi în abisele lui, în pendularea de la farmec armonios la sumbrã absenþã acea parabolã care, într-o postumã, declinã viaþã ca «un rai în asfinþire», Eminescu i-a fost mereu aproape, ºi atunci, cînd, istovit de amãrãciune, poetul aºternuse interogaþia unui retoric abandon, «Cînd nu mai crezi, sã cînþi mai ai putere?
Dar i-a rãmas, ca o ranã deschisã, neliniºtea legatã de inepþia atacurilor anti-eminesciene. În ultimele zile, pe patul ei de suferinþã, în spital, nu renunþa la acest îndemn cãtre prieteni: «Sã-l apãraþi pe Mihai! Era, grandios simplã, menþiunea celui care, la rîndul sãu, ne cuprinde simbolic ºi ne proteguie. În cerul pur unde se hotãrãsc destinele, urcase deasemeni viziunea, nu demult conceputã de un mare plãsmuitor al statuariei, Vasile Gorduz. Iatã, pe coperta colecþiei, imaginea aceasta a Eminescului, de neuitat, astral frumoasã, parcã mãsurînd imensitatea visului: umilã ºi totodatã intangibilã, înfãºuratã în absolut.
Iniþiem acum re-editarea exegezelor sale eminesciene prin volumul consacrat Vieþii poetului, o interpretare sui generis, dinlãuntrul creaþiilor, literare ºi publicistice ºi de foarte aproape de trãirile omului Eminescu, intuite în adînc dramatismul lor, în viaþa publicã ºi în viaþa intimã deopotrivã.
Nu e o biografie romanþatã, nici o pedantã exegezã ºtiinþificã privilegiind, în fiecare moment, documentul. Perspectiva din care este semantizatã trãirea eminescianã pare deschisã de un imperativ cunoscut: Înapoi la Kant!